E primul gând pe care îl scriu anul acesta...
    M-am analizat și mi-am facut O listă, pentru început de an, ca să îmi observ trăirea de anul trecut...

Am regretat timpul pierdut... pe care l-aș fi putut dedica mai mult pe genunchi...
Mi-am regretat greșelile... pe care le-aș fi putut evita, dar nu am făcut-o.
Am regretat faptul că am judecat fără să cunosc îndeajuns... și chiar dacă aș fi cunoscut, judecata nu îmi aparține... totuși, am judecat.
Am regretat momentele în care am căutat orice fel de motiv pentru a mă absolvi pe mine... și a învinovații pe altul.
Am regretat timpul care nu l-am dedicat mai mult citirii... sau în care nu am scris mai mult...
Uneori, am regretat ce am scris... sau am regretat faptul că am corectat ce am scris... că nu am lăsat sinceritatea să se oglindească în cuvinte...

Regret și acum, iluziile pe care le-am acceptat în viața mea de-a lungul anului ce a trecut, și faptul că nu am avut puterea să renunț la a mai răscoli prin cenușa lor mai tarziu...
Îmi pare rau că nu am privit mai mult norii și asfinținurile de soare.. că nu m-am plimbat prin ploi și nu am stat noaptea privind stelele...

Regret visele sfârmate... visele mele, și visele altora...
Îmi pare rau pentru cei care poate au realizat că timpul în prezența mea nu le-a adus mult câștig... dar nu pot uita pe cei care mi-au bucurat sufletul cu prezența lor...
Regret pentru încrederea pe care mi-am pierdut-o... sau pentru încrederea pe care alții o au în mine, au pierdut-o...
Regret faptul că mi-am dorit mai mult, că nu m-am mulțumit cu destulul pe care îl aveam...
Îmi pare rău pentru că mai mult m-am comparat cu ceea ce pot alții mai bine să facă, decât cu ceea ce pot eu să fac... puteam, valorandu-mi darul mai mult, să clădesc mai mult și mai bine...

Regret sufletele care au rămas în urmă sub o cruce albă, și pe care nu le-am îmbrățișat când ne-am văzut ultima dată...
Regret acele prietenii care s-au destrămat și pe care, dacă mă smeream mai mult, poate le aveam și astăzi...
Regret momentele în care am vrut să renunț... în care credeam că durerea mă poate învinge...
Regret toate căderile ...

Uneori regret cuvintele de reproș la adresa celor din jur, rostite fără să înțeleg că unii oameni te iubesc, dar nu știu să arate...
Regret că am dormit prea mult...
Regret că am alergat dintr-o parte în alta, fără să mă aleg cu nimic...
Regret proiectele făcute pe care nu le-am respectat...
Regret și întrebarile pe care le-am ignorat, la care nu am căutat răspuns îndeajuns...
Regret răspunsurile amânate...
Regret lecțiile pe care le-am învățat și pe care apoi le-am uitat...
Îmi pare rău pentru darurile pe care le-am primit dar le-am înteles prea târziu...

Poate regretele mele, unele... seamănă atât de bine cu regretele tale... sau poate unii dintre voi, a-ți avut un an plin de împlinri... perfect organizat și gândit...
Eu, credeți-mă, am încercat... dar nu am prea reușit...

În acest nou an, dorința mea, este să uit toate regretele și părerile de rau... să învăt din ele dar să nu traiesc cu ele.
Așa că, în acest nou început vreau să investesc tot timpul meu cu rost...

Să stau mai mult pe genunchi, zlinic, în prezența Cerului!
Să citesc în fiecare seară... să mă hrănesc cu El și din El!
Fiecare zi, vreu să o trăiesc pentru El!
Tot ce fac, vreau să fac prin El!

Orice faptă, vreau mai întâi să o gândesc de doua ori...
Vreau să zâmbesc și celui care mă rănește.
Vreau să iubesc.. nu să judec.
Vreau să-mi recunosc mereu greșeala... și să mă sacrific pe mine pentru alții.
Vreau în fiecare zi să îmi așez trăirea în cuvinte, pe hârtie... și apoi, în fiecare sfârșit de săptămână să-mi analizez timpul, gândul, faptele și viața!
Vreau astfel, să am sfințenia mai aproape de suflet!
Vreau, ceea ce scriu, să nu mai corectez... să scriu mereu, așa încât atunci când voi reciti să mă regăsesc...
Îmi doresc, când alții vor citii ceea ce am scris, să se simta zidiți, întăriți, ridicați, încurajați... și cu o treaptă mai aproape de CER!

În noul an îmi doresc să evit iluziile... să trăiesc doar din bucăți și margini de Cer!
Voi căuta amintirile, dar nu mă voi adânci în cenușa lor...
Voi păstra câteva minute, în fiecare zi, pentru a privi norii, cerul... păsările.. florile.. fluturii... caii... oamenii...

În zilele ploiose nu voi rămâne în casă. Voi căuta prezența Dumnezeului meu, printre stropii reci.
Noaptea, voi vorbi cu El, știind că undeva, printre strălucirea stelelor, mă ascultă.. apoi, voi păstra tăcere... așteptând ca El să-mi răspundă.
Voi îndrăzni să visez... iar dacă vreodată, visul meu se va sfărma.. voi crede mai mult în Puterea Visului Lui pentru mine... încredințată ca ceea ce El îmi pregătește este cu mult mai presus decât ceea ce eu am îndrăznit să visez...

Mă voi bucura de prezența oricarei persoane în viața mea, fiindcă scopul existenței oricărui suflet este perfect.
Voi încerca, să fiu o binecuvântare, dacă doresc să fiu binecuvântată.
Voi crede tot ceea ce este curat și pur... voi iubi tot ceea ce vine de sus!
Îmi va fi îndeajuns ceea ce am... nu voi mai tânji după mai mult... dar voi tânji mereu la ceva mai mult din El!
Voi căuta performanța în mine, îmi voi pretinde zi de zi mai mult... privind la alții, voi încerca doar să mă încurajez. Nu voi mai compara ceea ce sunt cu ceea ce alții au ajuns să fie...
Într-o zi, mi se va cere socoteală în funcție de talantul ce mi-a fost încredințat, nu în funcție de talantul altora.
Voi îmbrătișa fiecare suflet pe care îl voi întâlni. Voi evita doar să salut și atât. Voi încerca să îl întreb de trăire, voi încuraja, și îmi voi lua rîmas bun, fără să uit că acea întâlnire poate fi ultima.

Mă voi smeri mai mult...
Îmi voi îmbrățișa mai mult prietenii, voi petrece mai mult timp cu ei, voi încerca să îi cunosc mai de aproape..
Le voi spune printr-un mesaj, de fiecare dată când voi avea ocazia, cât de prețioasă este prezența lor în viața mea.

Nu voi mai îndrăzni să încerc să renunț, nici să cred că durerea mă poate învinge... fiindcă Cel ce trăiește în mine, Este mai tare decât duhul acestui veac!  

Îmi voi cântări cuvintele, și voi vorbi doar când gîndul meu este de încurajare.
Voi dormi mai puțin...
Voi merge nici prea repede nici prea încet... suficient ca să mă bucur de fiecare sărbătoare zilnică.
Voi respecta proiectele și îmi voi organiza viața ...
Voi căuta răspunsuri la întrebări și nu voi amâna adevarul, chiar dacă doare...
Voi încerca să folosesc învățăturile zilnice din lecțiile pe care le voi primi...
și voi prețui fiecare dar, încercând să-l înțeleg cât mai mult... pe deplin!

În Noul An, vă doresc împliniri și victorii!
Mai multe minute pe genunchi și mai puține clipe de durere...

Dar, chiar dacă vor veni furtuni, să nu uitați...
Cel ce traiește în noi, este mai tare decât duhul acestui veac!


    Din El,
și Prin El,
    Ligia Trinca